Piatra naturala si sticla in arhitectura Universitatii din Leipzig

Piatra naturala este din ce in ce mai cautata in arhitectura, in toate tarile civilizate, pentru efectul ei spectaculos si durabilitatea pe care o ofera. O cladire proiectata de arhitectul olandez Erick van Egeraat pentru Universitatea din Leipzig, in Germania, dovedeste ca piatra naturala este in continuare favorita si pentru lucrarile de anvergura, publice sau utilitare.

Construita pe locul unei foste biserici, noua cladire are un volum brut de 133.000 metri cubi si este formata din trei elemente: aula – utilizata pentru servicii religioase, ceremonii academice, concerte si conferinte stiintifice; cladirea principala – gazduieste acum colectia de arta a universitatii, iar in ea sunt diverse birouri administrative; si un auditorium (Audimax) de 730 metri patrati, care este dedicat studentilor, cu o capacitate de 790 de elevi.

Pentru arhitecti: pozitionare istorica si inovatie
Ansamblul constructiei proiectate de Erick van Egeraat si terminat de construit la sfarsitul acestui an (2014) permite reintegrarea campusului universitar in arhitectura complexa a orasul Leipzig, respectand structura orasului si in acelasi timp facand referire la istoria locului. „Conceptul meu arhitectural pentru Universitatea Leipzig nu face referire numai la trecut, ci deschide o viziune pentru viitor”, declara cand a inceput constructia oficiala a cladirii (in 2007) arhitectul olandez. Aula a fost deschisa publicului pentru prima data la sfarsitul anului 2009, cu ocazia celei de a 600-a aniversari a Universitatii, care este de altfel si a doua cea mai veche universitate din Germania.

Introspectia in trecut a arhitecturii se poate vedea in aproape toate detaliile arhitecturale. Van Egeraat s-a folosit de constructia veche, dar mergand impotriva tendintei actuale in Germania de a reconstrui constructiile in functie de aspectul lor initial. El a oferit venerabilei Alma Mater o fata moderna.

Despre materialele folosite in constructia din Leipzig
Piatra naturala este folosita in toate fatadele. Liniile orizontale definesc laturile cladirii dinspre Augustusplatz, in timp ce sticla este dominanta la Augusteum. Dar sticla insasi are aspect de piatra naturala si, cu ajutorul serigrafiei, a fost facuta sa reproduca estetic structurile naturale ale pietrei.

Piatra folosita este Serpentinit Verde Vittoria, de origine italiana, intr-o varietate de nuante. Coloritul cu tonuri de verde al pietrei este obtinut prin tratarea in mod diferit a suprafetelor (sablare, respectiv escoriatii). Regula de baza la acest tip de piatra este: cu cat mai fin este selfuita suprafata, cu atat mai intunecat pare aspectul ei atunci cand este privita.

Speciale la aceasta fatada sunt benzile de piatra naturala care au fost montate orizontal pentru a alcatui dungi verticale, extinzandu-se optic pana la acoperisul de sticla. Sa fie prelungite pana peste inaltimea de 2,7 m a reprezentat o provocare pentru arhitect. Turnul catedralei este si el remarcabil, datorita faptului ca, desi initial era situat chiar pe mijlocul acoperisului, acum a fost mutat intr-o parte si imbracat intr-un amalgam de zinc, titan si staniu, devenind o adevarata clopotnita.

Liniile verticale reaizate din piatra naturala sunt cele care dau nota si impresia generala si la Paulinium, dar de aceasta data piatra si nu sticla este cea dominanta. Piatra verde este completata de Kirchheimer Muschelkalk (un calcar de orgine germana, care se gaseste langa Kirchheim) intr-o varietate de finisaje, in timp ce fereastra cu vitralii si rozeta de pe turn sunt incadrate cu calcar alb. Partea din spate a cladirii este suprinzatoare: aici liniile dominante pe varticala se schimba brusc si se intersecteaza pe verticala (verde) si orizontala (cenusiu).

Investiția totală a fost de 136 milioane €
Daca ajungeti vreodata in Leipzig si mergeti sa vedeti Universitatea, mai notati si ca langa Universitate se afla Primaria Leipzig. Este imposibil sa nu o vedeti – sediul este un turn uimitor, modern ca aspect, dar de fapt construit in timpul regimului RDG. Turnul are aproximativ 150 m si a fost imbracat dupa caderea Zidului, in cursul renovarii, in granit Pandang (un granit care se afla si in gama de produse Algabeth si este foarte solicitat).

Fotografii Wikipedia Commons

Comments are closed.